Eminescu, Blaga... şi noi

În lumea în care trăim e imposibil, fiind om, să nu ţii cont că dispui de un Univers eminescian, foarte favorabil dezvoltării spirituale. Nu un Eminescu care e ridicat la înălţimi absurde, de neajuns (unii cred că el, Poetul, e acolo, sus, lângă Luceafăr, precum au auzit la şcoală, şi poate că nici nu e nevoie să-l citeşti ), pe când el poate fi unde nu fiecare gânditor ajunge: în sufletul de îndrăgostit. Nu doar pentru că a dat metaforei profunzime, sens, nuanţe, strălucire, extindere sau magie, ci pentru că a iubit ca nimeni altul… A iubit femeia, a iubit adevărul, a iubit istoria, neamul, ţara, şi a spus despre aceasta lumii. Posibil acest lucru l-a înălţat în punctul de pornire pentru mulţi poeţi, filosofi…sau pur şi simplu în marea sa simplitate de om care a preţuit viaţa în care Providenţa l-a adus, dar mai ales şi-a cunoscut şi preţuit puterea, de geniu, vom susţine . Se poate întâmpla că un singur vers al lui Eminescu e mai mult pentru un om decât un tratat întreg ideologizat până în măduva oaselor sau un raport enorm pregătit pentru mimarea integrării europene… Poate că doar o persoană depăşită de timp nu recunoaşte că un singur poem poate fi un patrimoniu al unei culturi. Poetul care a scris un asemenea poem, e fără îndoială, o mare putere creatoare. În eleganţa filosofică a frumuseţii umane, Blaga - un alt univers, poate nu la fel de veşnic ca dragostea, mai ales, ca dorul, deoarece frumuseţea umană se schimbă prin secole, - e o altă mare putere spirituală, de care nu putem să nu ţinem cont. Nu că nu e nevoie de alţi scriitori, fie în România, în  R.Moldova, pe alte meleaguri, ci pentru că e în pericol societatea unde cineva poate găsi de cuviinţă că oamenii n-au dreptul să gândească. Sclavii şi lingăii au prioritate în existenţa lor la periferia universului pe care l-a găsit Eminescu,  Blaga sau altă personalitate.

(art întreg la Dan Verejanu)