Daniel Verejanu în volumul antologic ”Relief stelar”

Antologia ”Relief stelar”, în care poeta Maria Tonu (Canada) a adunat personalități din Moldova, România, Australia, Canada, SUA... - a fost lansată în mai multe universități și biblioteci publice din Moldova, România și urmează să fie lansată în Canada, SUA etc. În această antologie se regăsesc scriitori din Moldova, precum: Renata Verejanu, Anatol Moraru, Aliona Grati, Iurie Colesnic... Tânărul cercetător Daniel Verejanu s-a bucurat de o frumoasă prezentare în calitatea sa de fondator și redactor al Revistei ”Micul Prinț”. În l.engleză materialul îl găsiți aici.
Iată materialul în l.română:

Daniel VEREJANU, n.1983, Chișinău, din clasa a VI-a e trimis să-şi facă studiile la Liceul ”Jean Monnet”, București. E licențiat in ”Relaţii Internaţionale şi Studii Europene” la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), Bucureşti; Magistru în drept (drept internațional și instituțional) și Magistru în Relații Internaționale. În prezent doctorand și cercetător la Institutul de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei; Redactor șef la Revista ”Micul Prinț” și Ziarul ”Copiii Europei”; Președintele Clubului Consiliului Europei; Reprezentantul oficial al OMCT la Consiliul Europei (Strasbourg). Deține pașaport de Tânăr Ambasador al Culturii Păcii, oferit de Secretarul General al ONU (Elveţia, Basel, 2000); Premiul «Tânărul Anului», oferit de Academia Europeană a Societăţii Civile (2004); Premiul Salonului Internaţional de Carte, pentru cartea «Eu şi Consiliul Europei», (BNM, 2010) şi editarea Revistei „Micul Prinţ” (2014); Premiul Ministerului Tineretului oferit la Salonului Internaţional de Carte pentru antologia ”Limba Noastră Română”, 2012; Distincţia de Stat «Meritul Civic», oferită prin decret prezidențial și înmânată de președintele Republicii Moldova (la acel timp, Marian Lupu), 2011. 

  La 15 ani editează volumul Semnul Crucii, (nuvele), ed.Universul, 1998, apoi printre examenele de licenţă, la master, la doctorantură mai editează nouă cărţi: trei proprii: Eu și Consiliul Europei, eseu, 2009, Buna ziua, Democrație, 2009 şi Lucian Blaga – puterea creatoare ca putere absolută, (volum antologic de comunicări științifice), 2016; trei cărţi traduse în engleză: Geniul invizibil al poeziei din Basarabia, (eseuri), În lumea Renatei Verejanu, Interviuri; În lumea Renatei Verejanu, Maxime și cugetări; şi e alcătuitorul şi editorul a trei antologii: Eminescu ni l-a dat pe Mihai Cimpoi; Limba Noastră Română; Conferința Transfrontalieră a Tinerilor (ediţia a X).

Participare la Congrese Mondiale, Conferințe și Festivaluri Internaționale, Simpozioane, Conferințe Transfrontaliere etc.

Cele mai însemnate:

2016 – Conferința Științifică a Doctoranzilor ”Tendințe contemporane ale dezvoltării științei: viziuni ale tinerilor cercetători”, (desfășurată la Universitatea AȘM, 25 mai 2016, Chișinău),

2015 – Congresul Mondial al Eminescologilor, AȘM, Chișinău

2014 – Festivalul Internațional Lucian Blaga, Lancrăm, România

2013 – Conferința Transfrontalieră a Tinerilor, Universitatea AȘM, Chișinău

2010 – Conferinţa ONG-urilor cu statut participativ şi Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (octombrie, Strasbourg, Franţa)

2008 – Congresul al II-a al Federaţiei Europene a Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor UNESCO, Paris,

2007 – Conferinţa ONG-urilor şi Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (octombrie, Strasbourg)

2006 - Reuniunea Tinerilor Lideri din Mişcarea UNESCO, (decembrie, Atena, Grecia),

2004 - Training-ul “Rolul tinerilor în mișcarea cluburilor UNESCO”, 24-31 iulie, Centrul European de Tineret, Strasbourg, Franţa,

2004 – Training-ul «Dezvoltarea calităților de lider si interacţiunea cu autorităţile publice», organizat de Departamentul «Afaceri Politice» al Consiliului Europei, Strasbourg, 8-14 noiembrie 2004.

2000, iunie - participant la Forumul Mondial al Copiilor (Elveţia, Germania, Franţa),

2000, octombrie – liderul Primei Caravane a Culturii Păcii, Est-Vest (Chişinău-Strasbourg-Paris) 2004-2016 – autorul şi managerul proiectului «Conferinta Transfrontaliera a Tinerilor», se realizează anual, tema:«Tinerii Politicieni, Jurişti, Economişti, Jurnalişti, Artişti, Filologi visavis de extinderea UE»

2008 – “Marşul Voluntarilor pentru Drepturile Omului”, partener Casa Naţiunilor Unite din Moldova,

2005, 2007, 2009, 2010 – Coordonatorul proiectului «Eu am dreptul a Munci, a Iubi, a Trăi…» - desfășurând monitorizarea Alegerilor parlamentare, prezidențiale, locale.

Născuți odată cu independența Republicii Moldova

Revista ”Micul Prinț” e una din cele mai dragi și originale publicaţii ale generației tinere născute odată cu independența Republicii Moldova. Proiect lansat de junele Daniel Verejanu, copilul care a avut marele noroc să fie de la naștere pe baricade, cu Cenaclul „Grai Matern”, alături de mama sa, (poeta luptătoare Renata Verejanu), pledând și el pentru limbă română și grafie latină, pentru tricolor și adevăr istoric. Astfel în martie 1991, la prima sărbătorire în Basarabia a Zilei Unirii de către Cenaclul ”Grai Matern”, eveniment organizat chiar în Piața Marii Adunări Naționale, unde pentru prima dată s-a dansat Hora Unirii (pe când URSS încă nu era desființată), prins în Hora unde erau şi mulţi jurnalişti din România, Daniel i-a cerut mamei sale, insistând până la lacrimi, să-l ajute să editeze o publicație pentru copii și tineret. Însă după sărbătorirea Zilei Unirii au avut loc mai multe atentate la viaţa şi securitatea familiei Verejanu (până când în 1995 a fost omorât tatăl băiatului). Daniel nu ceda, or, în 1989 se trecuse la limba română cu grafie latină, dar nu se edita nimic în limba română pentru copii.

Proiectul unei noi reviste a fost cadoul mamei la ziua de naștere a lui Daniel (peste ceva timp, în 1992). Era vorba de prima revistă de cultură română cu adevărat liberă și independentă, cu o concepție unică nu doar la acel timp: o revistă editată în limba română, color, pe hârtie de înaltă calitate, cu redacția la Chișinău şi Colegiul de Redacție fiind constituit din tinere talente din diferite țări, privilegiați fiind copiii de pe ambele maluri ale Prutului. Concepția publicației mai prevedea: să nu se permită deloc publicitate în paginile revistei, pe prima copertă să se publice un „prinț”, pe coperta a doua – o „prințesă”: copii, adolescenţi şi tineri talentaţi. Prima revistă cu statut de ONG îşi propunea să lanseze tineri poeți, artiști plastici, cineaști, interpreți, olimpici, laureaţii diferitor concursuri… tineri talentaţi, aflaţi în dificultate. Cine dintre tinerele talente din Republica Moldova (şi România) nu se afla în dificultate când se ruinase sistemul vechi şi nu se construia nimic nou. Şi, anunţându-se o publicaţie neimplicată politic, era dificil să-ţi imaginezi că va fi editată. De unde să găseşti fonduri?…

Lumea nu primea salariile cu lunile, pensiile cu anii. Însăşi Moldova stătea ca o cerşetoare cu mâna întinsă. Cerşetori avem la fiecare pas, e necesar să creştem prinţi: tineri jurnalişti necontaminaţi de totalitarism, curajoşi şi cu demnitate de om, - îşi zise Renata Verejanu, văzându-se nevoită a fi editorul primei reviste transfrontaliere. Şi, la propunerea artistului plastic Glebus Sainciuc, prezent la şedinţele Cenaclului „Grai Matern”, revista s-a numit Micul Prinţ, precum la acel timp arăta fondatorul, care spera că va fi mai greu la început, apoi demnitarii vor aprecia efortul şi munca copiilor ţării, şi-i vor susţine financiar. Nu se grăbea nimeni nici din partea stângă, nici din partea dreaptă a Prutului.În1992-1993 Daniel și echipa (Alina, Radu, Carolina, Vitalie …), secondaţi de editor, au mers în fiecare duminică, pe ploaie şi vânt, pe parcursul anului de studii, prin localităţile Moldovei pentru a selecta tinere talente pentru Colegiului de Redacție. Într-o localitate din raionul Sângerei, pe un perete al școlii, delegația a fost întâmpinată de o inscripție enormă: Înscrieți-vă în mișcarea copiilor talentați – mișcarea Micul Prinț. O revistă de cultură română pentru copii, editată de copii pe lacrimile sufletului editorului – chiar după apariţia primelor numere se transforma în cea mai frumoasă mişcare a copiilor talentaţi.

Astfel a luat naştere al doilea proiect cu numele de Micul Prinţ: Festivalul-Concurs Internaţional al Talentelor Lumii „Micul Prinţ”, care, din 1993 se desfăşoară în fiecare an, în prejma Zilei Internaţionale a Ocrotirii Copiilor şi care până în prezent a descoperit şi promovat la nivel local, naţional şi internaţional peste 50 mii de tinere talente de pe toate continentele. Ci revista de cultură română Micul Prinţ, continua să fie editată lunar, apoi bilunar, apoi trimestrial…fără nici o cenzură, în care se publica orice doreau copiii: În lumea lui Constantin Noica, În Lumea lui Lucian Blaga, Eminescu să ne judece, poezii, colinde, interviuri, poze ale copiilor talentaţi din România, Japonia, Canada, SUA etc.etc.etc.Cenaclul Grai Matern, Revista Micul Prinț și Festivalul-Concurs Internațional al Talentelor Lumii ”Micul Prinț” au stat la temelia fondării la 1 iunie 1995 a Organizației Mondiale a Copiilor Talentați (OMCT), primul ONG internațional cu cartierul la Chișinău și statut participativ la Consiliul Europei, care în octombrie 1995 a desfăşurat Prima Conferinţă Europeană a Junilor Jurnalişti (Conferinţa JJ), la care în 1996 au participat 40 de elevi/ jurnalişti din România. În prima zi a Conferinţei JJ s-a produs încă un atentat la viaţa poetei, după care Daniel a fost dat la studii la Bucureşti.

A mers la Bucureşti (1997-1999) şi Festivalul-Concurs Internaţional al Talentelor Lumii „Micul Prinţ” la care participau sute de copii talentaţi din zici de ţări (de la Argentina şi Peru până la Egipt, Israel, Coreea de Sud şi toate ţările din Europa), dar şi sute de copii din toate judeţele României, părinţii dânşilor fiind nespus de bucuroşi să au venit doi basarabeni să astupe un gol enorm, lansând tinerele talente la nivel naţional şi internaţional. La Festival erau prezenţi mari personalităţi, miniştri, ambasadori, şeful statului (doar R.Verejanu ştie cum îi aduna). La Festival se difuzau pe gratis sute şi mii de exemplare de Revistă Micul Prinţ. Şi nimeni nu se grăbea să susţină cea mai frumoasă revistă de cultură română a copiilor talentaţi. În 1997 cu greu a fost editat un singur număr. Colegiul de Redacţie se văzu nevoit să editeze un ziar, costa mai puţin. Astfel, din 1997 familia Verejanu editează şi Ziarul „Copiii Europei”, fratele mai mic al revistei, ziar lansat la Năvodari în prezenţa a mii de copii.